A fost o IUBIRE între noi care a rezistat la toate încercările Dr. Dana şi Ştefan JIANU

Clinica medicală ProEstetica a fost înființată în anul 1994 în București de către doctorii Dana Mihaela și Ștefan Adrian Jianu. Un cuplu de medici tineri care și-au propus să redea lumii frumusețea, dar nu oricum, ci prin intermediul sănătății. De altfel, sloganul ProEstetica, “Frumusețe prin sănătate”, a rămas neschimbat până astăzi, definind crezul durabil al fondatorilor.

Au trecut, așadar, 25 de ani. Un sfert de veac de existență și de excelență, un sfert de veac de fru-musețe. Prilej pentru o aniversare superbã, la care au luat parte colegi din industria medicalã, jurnaliști, vedete și prieteni dragi ai clinicii, bucurându-se de muzicã live, umor fin și o festivitate de premiere a celor care, prin dãruirea și susținerea lor profesionalã, au contribuit la consolidarea unui brand de referință în lumea medicalã. Muzicieni precum Adrian Petrescu sau Midnight Breakfast, umor fin adus de cei doi componenți ai trupei Divertis, Cristian Grețcu și Florin Constantin, o festivitate de premiere în care doctorii Dana și Ștefan Jianu au mulțumit celor ce le-au fost alãturi în primii 25 de ani de creștere și confirmare a valorii brandului ProEstetica, oferindu-le premii și diplome de recunoaștere a contribuției lor, toate au fost ingredientele unei seri de neuitat petrecute în elegantul refugiu din inima naturii, Bali Spa Cornu.

De ce ați ales sã sãrbãtoriți la Bali Spa?

Dr. Dana Jianu: Bali Spa este locul care întregeæte activitatea noastrã medicalã; are o tradiție în a oferi “starea de bine” a oamenilor cãci are 12 ani de existențã și face parte din familia centrelor de frumusețe și sãnãtate ProEstetica.

Dr. Ștefan Jianu: În plus, este deja o tradiție în a sãrbãtori la Bali Spa Cornu – ProEstetica Sana tot ceea ce reușește sã realizeze ProEstetica– colectivul medical. Cu echipa de la ProEstetica medical am ales sã revenim la Bali Spa Cornu și la aniversãrile de 15 și de 20 de ani de activitate, iar teambuildingurile au fost organizate, spre deliciul angajaților, aproape an de an, tot la Bali Spa. Este o oazã de sãnãtate și bucurie unde se sudeazã spiritul de echipã al unei companii ce se respectã. Toți angajații și colaboratorii noștri (și noi, bineînțeles) îl recomandãm cu cãldurã.

Dr. Dana Jianu: Nu este mai puțin adevãrat cã, în felul acesta, am vrut sã punem mai mult în valoare acest loc. Multã lume ne reproșeazã cã Bali Spa Cornu este prea puțin cunoscut

pentru cât de divin de frumos este și pentru ce avantaje prezintã, cãci este aproape de Bucureæti, este o oazã de pace, de verde și de sãnãtate datoritã aerului foarte bun, oxigenat și pur, datoritã eleganței locului, a interiorului foarte plãcut simțurilor și a grãdinii generoase în care te poți plimba pe alei sau în care se pot juca copiii… Sã nu uitãm cã zona Cornu-Breaza cuprinde așezãri cu un climat binefãcãtor de curățare, preferate pentru regenerare, pentru bolile cardiovasculare, neurologice și, în general, pentru starea de bine, cãci aerul foarte puternic ozonat, ionizat negativ, dã oamenilor un echilibru energetic cu totul special. BaliSpa Cornu are o mulțime de puncte de atracție pentru sãnãtate și pentru relaxare. Are piscinã interioarã, salã de fitness, bucãtãria care oferã preparate fãcute în casã, sãnãtoase, atât din bucãtãria tradiționalã, cât și din bucãtãria asiaticã.

Dr. Ștefan Jianu: Sã nu uitãm spa-ul care-i dã și numele, un spa cu masaje și ritualuri balineze pe bazã de uleiuri esențiale, practicate de terapeuți excepționali, școliți chiar la școala terapeuților din Bali. Toate acestea sunt atuuri pentru Bali Spa; am dorit sã punem în lumina reflectoarelor centrului medical ProEstetica, care cuprinde azi ProEstetica Vital, ProEstetica Sana și Clinica Pro Smart din Strada Paris, alãturi de aceastã parte mai putin vizibilã a centrelor ProEstetica, bijuteria BaliSpa Cornu.

BUSINESSURILE MAI MICI AU O CALITATE A ECHIPEI ŞI O SUDURÃ DURABILÃ, PENTRU CÃ SE CONSTRUIESC PAS CU PAS, CÃRÃMIDÃ PESTE CÃRÃMIDÃ, ŞI CONSTRUCŢIA ESTE UNA PLINÃ DE SUFLET ŞI DE BUCURIE.

Dincolo de petrecerea minunatã, a fost totuși un moment de bilanț, în care ați privit și spre trecut, și spre viitor?

Dr. Dana Jianu: Am privit în urmã și am vãzut cu mândrie cã aceste centre ProEstetica au realizat lucruri deosebite, au rezistat vicisitudinilor unui mediu economic nu foarte prietenos nici cu medicina privatã, nici cu turismul românesc și, în acest context, putem spune cu onestitate cã mai degrabã am supraviețuit cu bine, decât sã spunem cã au fost mari profituri, mai ales la Bali Spa, însã bucuria noastrã a fost cã oamenii, atât angajații, cât și beneficiarii, s-au simțit întotdeauna foarte bine și ne sunt recunoscãtori; iar pentru noi aceasta a fost o motivație de a continua.

Dr. Ștefan Jianu: Am tras linie și am realizat încã o datã câte lucruri am fãcut în premierã în țara aceasta. Am fost pionieri. Am deschis drumul cu prima clinicã privatã, cu primele operații în ambulator, am deschis drumul cu primele implante, cu primele liposculpturi, cu primele proceduri laser în varice, am deschis drumul cu primele operații de hernie în ambulator, cu procedurile regenerative cu celule stem derivate din țesut adipos, am fãcut pionierat în chirurgia esteticã, dar nu numai. Și vom continua cât vom trãi sã deschidem drumuri, sã ne facem datoria de pionierat. În ideea atât de valoroasã de a avea un rost în viațã – ikigai, cum spun japonezii – atunci rostul nostru este sã rãmânem ceea ce am fost, deschizãtori de drumuri, sã fim primii in realizarea unor lucruri folositoare semenilor, în domeniul nostru, sã fim cei care au curajul, puterea și tãria de a inova, inclusiv în medicinã. Pentru cã medicina fãrã inovație nu ar fi evoluat niciodatã.

Se merge mult pe inovație, se investește mult în inovație mai ales în strãinãtate.

Dr. Ștefan Jianu: Dacã în medicina regenerativã în alte colåuri de lume se investesc miliarde pentru a construi țesuturi și organe, medicina româneascã, în continuare, se aflã la începuturi. Ne bucurãm cã și noi am contribuit la debutul medicinei și chirurgiei regenerative, fiind membri fondatori – iar Dana și Președinta a Societãții Internaționale cu acelasi nume, din 2014. Tocmai pentru a consolida acest concept cu valoroase aplicații practice pentru pacienți “drumul nou” al ProEsteticii se cheamã ProEstetica Regeneration. Punem în practicã regenerarea, calitatea aceasta pe care natura ne-a rezervat-o și pe care o punem în valoare pentru a trata sau ameliora boli, pentru a produce structuri tisulare noi în locul celor bolnave sau îmbãtrânite. Sperãm cã vom reusi sã vedem și rezultate mai încurajatoare în plan științific și practic mai amplu și în țara noastrã în acest domeniu dar, dacã nu, oricum ne vom face datoria pânã la capãt și vom rãmâne deschizãtori de drum.

Ați fi putut sã realizați toate lucrurile acestea dacã nu ați fi fost doi în aceeași barcã, în aceeași echipã, în aceleași idealuri?

Dr. Ștefan Jianu: Cu siguranțã, tot ceea ce am realizat am realizat împreunã. „Împreunã” înseamnã o sinergie între oameni diferiți ca resurse, ca personalitate, ca timpi de comunicare. Și noi am fost din multe puncte de vedere diferiți, inițial. Dupã aceea, tot construind împreunã, am început sã ne potrivim din ce în ce mai bine și asta, bineînțeles, ne-a ajutat în toate. Am încercat sã construim și sã dezvoltãm businessul nostru și cu alți prieteni, colegi, cu oameni din jurul nostru, fiind demonstrat, indubitabil, cã unirea face puterea. Dar dacã echipa noastrã inițialã a rãmas și generând aceste “ProEstetici “mai mici sau mai mari în decursul a 30 de ani, demersurile de asociere cu alți colegi sau prieteni nu s-au finalizat. Deși am dorit totdeauna sã ne asociem și sã facem împreunã cu parteneri colegi un spital mai mare, românesc. În acest sens, au fost câteva proiecte importante. Am deschis împreunã cu doctorul Cãtãlin Copãescu spitalul Delta, care a devenit cel mai mare spital al Reginei Maria; la un moment dat, însã viziunile au devenit diferite și am plecat pe cãi separate. Am realizat împreunã cu alți colegi primii pași în cadrul Institutul Sânului, în chirurgia oncologicã, colaborare care continuã. Cu familia doctoriței Elena Voiculescu, colega mea de liceu, am construit o parte a clinicii ProEstetica, dar, pânã la urmã, au ales sã se dezvolte separat. Încercãrile pe care le-am fãcut de a crea împreunã cu alți parteneri români o rețea de centre medicale, un spital, o policlinicã s-au lovit la un moment dat de dificultatea, care cred cã e valabilã pentru o mare parte dintre concetãțeni, de a avea încredere unii în ceilalalți, de a face o echipã și o construcție, în termen generic, pânã la capãt. Se pare cã de multe ori încrederea românilor se reduce doar la familie.

Dar uneori se pot strica lucrurile și în familie, când doi oameni muncesc atât de mult și trec împreunã prin clipe la fel de tensionate din perspectivã profesionalã.

Dr. Ștefan Jianu: Au fost, într-adevãr, suișuri și coborâșuri, dar noi am continuat sã construim împreunã. Suntem amândoi nãscuți în zodia Taur, așa cã “am purtat povara” împreunã în continuare, cu excepția câtorva momente de dezacord, în general, am avansat în aceeași direcție și ne-am suplinit, ne-am completat, ne-am ajutat. Și asta facem și acum.

Când a apãrut copilul, privind din perspectiva carierei medicale?

Dr. Ștefan Jianu: Fiul nostru va avea în curând 30 de ani, s-a nãscut în ´89. Noi eram medici din ´88, abia terminaserãm facultatea și am folosit momentul acela de stagiaturã, când era mai sigur cã vom rãmâne într-un loc, pentru cã, sã nu uitãm cã vorbim de perioada comunismului. Pe atunci, cei care terminau facultatea cu media 10, ca noi, își alegeau orașele mari, iar noi am ales Bucureștiul. Însã, dupã stagiaturã, nu mai era nimic sigur, pentru cã se opriserã examenele de intrare în specialitate de peste șapte ani, așa cã toate șansele erau sã pleci undeva în provincie, la țarã, ca medic de familie – medic generalist se numea pe vremea aceea… Fiind în stagiaturã, în București, ne-am zis cã acela este momentul potrivit sã facem copilul, cât suntem împreunã în același oraș… El a crescut cu noi fiind deja rezidenți – atunci se chemau „secundari”. Noi am luat printre cele mai mari medii la examenul de secundariat – examenul de rezidențiat, cum se numește azi, un examen care nu se mai dãduse de peste șapte ani, dar s-a susținut atunci, în ´90. Și pentru cã am luat printre cele mai mari medii, eu am ales postul de chirurg la spitalul de urgențã și Dana a ales postul de chirurg la spitalul de chirurgie plasticã, unicul loc pe vremea aceea unde exista chirurgie plasticã. Și așa s-a scris istoria, așa ne-am creat drumul în viațã, așa am pornit.

Reusitele de azi se prefigurau, deci, din anii de studiu, de la examenele acestea luate cu brio…

Dr. Ștefan Jianu: Reușitele noastre nu au în spate decât muncã. Nu a existat niciodatã o altã modalitate prin care sã fi reușit în viațã.

Așa v-ați remarcat unul pe celãlalt? Erați copii cuminți la școalã și învãțați bine amândoi?

Dr. Dana Jianu: (râde) Încã nu știam ce ne poate pielea. Dar dincolo de glumã, ne-am intuit, cred, potențialul și complementaritatea.

Dr. Ștefan Jianu: Ne-am cunoscut în anul I, pe marginea aceluiași cadavru, în sala de anatomie, la lucrãrile practice (disecții). Pe vremea aceea așa era… Medicina începea cu anatomie; în primul semestru anatomia e partea grea și presupunea, în varianta de medicinã clasicã, sã faci disecții, sã vezi cum e omul structurat pe dinãuntru, nu doar pe planșe. Pe vremea aceea nici nu erau planșe… Și acolo ne-am cunoscut, disecând la acelaș cadavru. Ne-am cunoscut în anul I și de pe la sfârșitul anului I ne-am hotãrât sã fim împreunã, în anul al II-lea ne-am și logodit, iar în anul IV ne-am cãsãtorit.

Dr Dana Jianu: Un romantism aparte, ce avea sã prefigureze un viitor aparte, de cãldurã umanã maximã și raåionalitate, în acelaæi timp, atât în relația personalã, cât și în business.

Apoi ai avut copil mic în anii de rezidențiat, de muncã asiduã…

Dr. Dana Jianu: Copilul l-am nãscut în stagiaturã; el a crescut odatã cu noi, ne-a vãzut învãțând, lucrând din greu sã devenim specialiști, sã facem gãrzi istovitoare și… lipsind mult de acasã. Pãreri de rãu? Da, cã n-am stat mai mult acasã cu copilul; și cã nu am avut doi copii. Am stat doar în primele șase luni, cât eram încã stagiarã, dar, dupã aceea, dupã ce am intrat în specialitate, nu puteam sã învãț chirurgie plasticã de acasã. Și atunci copilul a crescut cu doi pãrinți care veneau seara târziu acasã sau care, atunci când n-aveau cu cine sã-l lase, îl luau cu ei la contravizitã…

Asta l-a fãcut sã își doreascã sã vã urmeze în carierã?

Dr. Ștefan Jianu: Cred cã dimpotrivã… El a fost convins tot timpul cã am acordat prea mult timp acestei iubite meserii, nu neapãrat în contrapondere cu el, fiindcã sunt sigur cã n-a simțit cã n-ar fi primit aceeași dragoste, dar a suferit ca timp acordat și tocmai de aceea s-a gândit cã el n-ar vrea sã trãiascã, la fel ca noi, fãrã sã-i rãmânã timp de ajuns pentru viața din afara profesiei. A ales Dreptul, la Universitatea Bucureæti înțelegând cã dupã facultate va avea multe opțiuni. A început sã lucreze încã din facultate, și asta în condițiile în care nu avea nevoie; dar așa este firea lui, dorește sã descopere motivația. Poate ține și de zodiac, cãci el este cel mai tipic Leu, nãscut pe 15 august. Dupã facultate, s-a hotãrât cã nu vrea sã stea într-un birou, copleșit de birocrație, ci și-a dorit independențã, așa cã s-a angajat consultant juridic la o firmã mare de retail din țarã, în ideea cã va avansa într-o direcție legatã mai mult de business. Ceea ce s-a și întâmplat, lucreazã în aceeași companie în expansiune imobiliarã și dezvoltare de noi magazine, muncind mult la crearea rețelei din țarã, cu mai multã libertate, spații ample, dar dedicându-și tot timpul. Sigur, și cu multe satisfacții profesionale. Între timp a înțeles cã studiile de Drept trebuie completate pentru o activitate de business de succes, ca atare face în prezent un MBA la o facultate americanã importantã.

Istoria ProEstetica e deja legendarã… Ați început într-un apartament, apoi, încet, încet, v-ați extins pânã ați ajuns aici. Ce impuls a stat, totuși, la începutul acestui demers, al alegerii acestui drum deloc ușor?

Dr. Ștefan Jianu: În clipa când s-au dat rezultatele la secundariat, domeniul era împãrțit pe discipline chirurgicale și medicale. La mediile pe care le obținuserãm în Facultate, puteam sã alegem orice. Eu lucrasem la Spitalul de Urgențã ca student, eram legat sufletește de Urgențã, fãcusem gãrzi, operasem, mi se dãduse o mare autonomie…

Acum nici nu viseazã copiii câte fãceam noi pe vremea aceea! Și am luat postul de la Urgențã.

AM AVUT MEREU ÎN STRÃFUNDURILE FIINŢEI NOASTRE CREDINŢA CÃ O SÃ REUŞIM ÎMPREUNÃ.

Dr. Dana Jianu: Eu, însã, aveam mai multe opțiuni. Și atunci când ne-am decis, am judecat așa: sã aleg chirurgie plasticã, cu visul cã într-o zi voi face chirurgie plasticã esteticã. Însã în România exista chirurgie plasticã mai mult reparatorie æi arsuri, chirurgia esteticã aproape nu exista (cel puțin nu așa cum o înțelegem astãzi). Ne-am gândit de la bun început cã ar putea fi o alegere bunã, cã mã voi specializa în strãinãtate, pentru cã vom putea face un cabinet. Visuri, grãmadã… Asta am gândit noi, atunci, prin ´90, când posibilitatea asta nu era decât teoreticã. Practic nu exista nimic sã ne facã sã credem cã va putea deveni realitate. Dar am fost consecvenți, am cãutat și gãsit cãile de perfecționare în strãinãtate – pe care și norocul ni le-a scos în cale – și, în clipa în care am terminat rezidențiatul am zis: hai sã facem un cabinet privat axat pe ramuri chirurgicale dintre care principala sã fie chirurgia estetica. Niște (frumoși) nebuni eram… La mine la spital am avut de înfruntat greutãți greu de imaginat. Invidia, meschinãria și-au arãtat mereu colții. De aceea eu acum sprijin orice tânãr coleg care îmi cere ajutorul. Cã eu, în România, printre “cei mari” din specialitatea mea, spre deosebire de maeștrii din strãinãtate, numai pâine amarã am mâncat. Și reflexele menționate mai sus persistã și azi.

Știați cum sã faceți un cabinet de chirurgie privatã?

Dr. Ștefan Jianu: Nu, pentru cã nu exista nici unul în țarã! Așa cã ne-am dus la un stomatolog, care avea deja cabinet și trecuse prin etapele administrative care erau atunci și am înțeles ce pași sunt de urmat. Însã au fost multe complicații birocratice și administrative. Grija cea mare era sterilizarea și era foarte greu sã cumperi oxigen…

A fost o aventurã, dar noi drumul acesta ni l-am dorit de la început, din ´90, æi în ´94 l-am împlinit. Istoria ProEsteticii a început sub îndrumarea competentã și generoasã pentru sprijinirea unor medici tineri a unor colegi, autoritãți de la Sanepid (Sãnãtate Publicã), într-un apartament de bloc, cu o salã de operație, cu o rezervã de un pat. Era un apartament cu trei camere, a cãrui structurã am modificat-o: sterilizarea, rezerva era o camerã care dãdea și la baie, iar livingul îl împãrțiserãm, fãcuserãm din el și salã de așteptare și cabinet de consultații.

A fost vreodatã atât de greu, încât sã regretați?

Dr. Ștefan Jianu: Nu am regretat, ar fi fost absurd sã regretãm! Asta ne-am dorit, am muncit, am învãțat, am studiat legislație, ne-am adunat curajul, prietenii, familia, colaboratorii, angajați. Am obținut independențã și calitate profesionalã. Dar au fost mulți care ne-au spus cã suntem nebuni, care ne tot avertizau: „Ce-o sã se întâmple, vã dați seama dacã pãțește ceva vreun pacient?!” Ne-am și lovit de dificultãți, care nu au fost insurmontabile, dar au fost serioase, peste toate celelalte eforturi pe care le fãceam. Prioritatea absolutã a constituit-o și o constituie calitatea actului medical, sã fim siguri cã pacienții noștri sunt optim trataåi, totdeauna, de întreaga echipã. Și dimensiunea calitãții umane a actului medical sã existe din plin! Toți pacienții noștri au fost bine și, dupã șapte ani de “istorie “a medicinei private în bloc, în care munceam șapte zile din șapte, ne-am mutat în clãdirea nouã pe care o construiserãm, cu resurse personale, între timp. Și în șapte ani nu am avut nicio infecție în cazurile chirurgicale, ceea ce evident cã în spitale, cu atât mai mult atunci, era foarte frecvent. Ca o parantezã, se pune întrebarea: cât a sprijinit statul român medicina privatã în timpul acesta?! Ca noi, probabil mai erau și alți colegi români care meritau sprijiniți mai mult, prin politici economice și sanitare. Dar cred cã nu s-a dorit. Câte unități medicale românești private mai avem astãzi?!…

Îmi spuneați despre fiul dumneavoastrã, Cãlin, cã a simțit nevoia sã învețe mai mult despre cum se face o afacere.

Și dumneavoastrã amândoi ați învãțat și despre business?

Dr. Ștefan Jianu: Dana a avut o bursã oferitã de British Council în 1994, pe dezvoltarea medicinei private în țãrile post comuniste; eu am fãcut un MBA (Master in Business Administration) și acesta a fost și exemplul pentru Cãlin. Vãzusem cã sunt o serie întreagã de lucruri pe care nu le știam. În facultate fãcuserãm niște noțiuni destul de serioase care se refereau la ceea ce înseamnã economia aferentã medicinei, la cum se calculeazã bugetul unui spital, la indicatorii de eficiențã, de ocupare a patului,

dar asta nu însemna cã aveam idee despre acțiuni sau despre cesiunea de acțiuni, ceea ce am și fãcut dupã aceea. Oricum, m-a ajutat în mod cert și, pentru cã am simțit nevoia, am fãcut acest MBA. Sigur cã sunt și alții care au mers înainte în medicina privatã fãrã sã se gândeascã la asta. Dar eu cred cã atunci când ai în spate cunoștințe, este mult mai sigur rezultatul.

În orice domeniu, cu siguranțã. Mai ales în medicinã…

Dr. Ștefan Jianu: Culmea este cã sunt și chirurgi – și nu cred cã au dispãrut cu totul! – care au învãțat chirurgie “dupa ureche”. Prin imitație. Mai ales din generația veche care așa învãțaserã, în primul rând pentru cã atunci nu erau cãrți de chirurgie sau erau niște cãrți de chirurgie depãșite, din anii ´50. În ´88, când eram stagiar, am primit de la un coleg și bun prieten din Canada un atlas de chirurgie renumit și scump în care operațiile erau detaliat descrise! Momentul acela a fost extraordinar, a fost pur și simplu o luminã imensã, care a lãmurit o mulțime de lucruri pentru foarte mulți oameni. Deci, ca atare, știu de atunci cã e mult diferit când știi cum (și de ce) ar trebui sã se facã o anumitã tehnicã sau alta, atunci când încerci sã reproduci teoria în practicã, dupã ce ai trecut, bineînțeles, și prin faza de chirurgie experimentalã.

Ați avut mult de învãțat, mult de construit…

Dr. Dana Jianu: Aș avea de adãugat cã în chirurgie nu ajunge sã fii studios, mai trebuie și mult talent și dedicație pentru oameni, omenie. Da, constructivismul… Fãrã falsã modestie, am realizat nu doar construcția unor clinici – printre care și un spital, în plin centrul Bucureștiului, cel de pe strada Tudor Ștefan – dar am fãcut și o construcție umanã. Dupã ce s-a produs cesiunea, am realizat ce echipã grozavã se coagulase în jurul nostru, cât de mult ajunseserãm sã fim “o familie profesionalã” uniți nu prin legãturi de rudenie, ci prin aceleași obiective și valori. Abia dupã ce lucrurile se schimbã realizezi ce bine era, ce bune rânduieli aveam, ce bine mergea totul, deși, e adevãrat, fãceam ajustãri, de multe ori extrem de stresante æi solicitante pentru noi, angajatorii, în fiecare zi și în fiecare moment. Am realizat cã businessurile mai mici au o calitate a echipei și o sudurã durabilã, pentru cã se construiesc pas cu pas, cãrãmidã peste cãrãmidã; astfel construcția este una plinã de suflet și de bucurie. Iar asta mai greu se întâmplã în companiile multinaționale.

Deci și acesta este un element care v-a fãcut sã rezistați așa de bine în acești 25 de ani.

Dr. Dana Jianu: Un element a cãrui valoare poate nici nu am realizat-o la momentul respectiv. Coerența profesională si umanã a echipei noastre se repercuta asupra calitãții înalte a actului medical și a satisfacției pacienților, pacienții simțeau aceastã bunã organizare a actului medical și aceastã cãldurã sufleteascã, plinã de umanitate și de grijã, pe care echipa o întreținea și o dãdea mai departe.

Ce s-a întâmplat cu echipa asta minunatã?

Dr. Ștefan Jianu: Ne strãduim s-o menținem în continuare, deși, nemaifiind noi angajatorii, nu putem, sigur, decât sã contribuim la încrederea lor cã totuși rãmânem o echipã. Dar odatã ce sunt alții care hotãrãsc, care abordeaza diferit doleanțele lor, e mai dificil… Și momentul actual e dificil, în care e greu sã critici, pentru cã s-au dat atâția bani la spitalele de stat, fãrã niciun fel de rațiune economicã, încât au început sã plece oamenii din privat la stat unde e mult mai simplu, stai de multe ori degeaba sau tratezi cum vrei tu pacientul, pe același salariu ca la privat (unde sunt indici de performanțã și exigențe mari) sau chiar pe un salariu mai mare decât în privat. Oamenii încep sã oscileze, sã vrea sã plece, la stat sau la concurențã, și noi ne strãduim sã îi pãstrãm. Dar bineînțeles cã n-o sã putem sã-i oprim, dacã ei vor primi condiții materiale superioare.

Dr. Dana Jianu: Un asistent medical bun, fie de la sala de operație, sau anestezie, sau postoperator, se ci-zeleazã în timp și ajunge la o calitate medicalã profesionalã extraordinarã. Mai ales asistentul medical instrumentar în chirurgia plasticã esteticã – o chirurgie foarte creativã, inovativã – se bazeazã pe protocoale, instrumentar și echipamente speciale. Un astfel de om e greu de înlocuit!

Dr. Ștefan Jianu: Dar când plãtești din veniturile pe care le produci din activitate și nu ai alte resurse (fãrã mãsuri de susținere economicã naționalã, simple, clare și eficiente), nu ai de ales. Nu poți sã lupți cu cei care fac împrumuturi de miliarde în alte țãri și pe care îi aruncã hotãrâți la un moment dat. Casa de Asigurãri nu plãtește nici salariile. Și atunci cum sã ții oamenii ãștia buni cu calitãțile lor într-un loc care se menține numai din veniturile pe care le încaseazã din procedurile fãcute? Spitalul de stat nu s-ar putea întreține. La ora asta, spitalelor de stat nu le ajung banii pe care îi dã Casa de Asigurãri sã plãteascã nici salariile. Utilitățile le plãtește primãria, construcția le-o plãtește primãria, programele vin de la minister, se mai primeste câte ceva pe terapie intensivã, aparatura vine de nu știu unde, nimic nu se ține închegat din punct de vedere economic. Dacã ar fi mâine sã pui un manager la un spital de stat și sã-i spui la fel ca la un spital privat: „Fã acest spital sã meargã, fã în așa fel, încât sã ieși deasupra liniei!”, n-ar putea. Și atunci competiția este nedreaptã din punctul acesta de vedere.

Dar dumneavoastrã cum v-ați descurcat cu banii, cât de greu v-a fost?

Dr. Ștefan Jianu: E adevãrat cã nu am trecut niciodatã prin situația asta dezechilibratã care e acum. Noi ne-am strãduit mereu sã avem oamenii mai bine plãtiți ca la stat și sã facem suficiente intervenții, suficiente proceduri, dându-ne peste cap, fãcând și marketing și tot ceea ce este nevoie ca firma sã fie tot timpul deasupra liniei.

Dr. Dana Jianu: Și, bineînțeles, ne-am drãmuit, am fãcut economie, am avut grijã sã nu irosim resurse. Dacã gestionezi businessul bine, cu simț de rãspundere, nu-ți trebuie chiar niște fonduri uriașe, așa am putut sã rezistãm. La nivel de întreprindere micã.

Dr. Ștefan Jianu: Ușor nu a fost, dar de aceea am aniversat 25 de ani, pentru cã am trecut peste toate acestea și mergem înainte.

V-ați mai și certat din cauza serviciului?

Dr. Ștefan Jianu: Ni s-a mai întâmplat, mai ales pe chestiuni administrative; de operat, operãm fiecare în specialitatea lui. Facem și unele operații împreunã, dar am avut mereu cabinete pe etaje diferite, nu ne întâlneam frecvent în timpul zilei, însã discuții în contradictoriu pe teme legate de serviciu, despre angajați, de cum evolueazã o problemã, am avut. Pânã la urmã, sunt normale și creative discuțiiile în contradictoriu, într-un business. Polemica – adicã rãzboiul, în limba greacã – nu e totuși un rãzboi cu distrugere, e o discuție care, în cazul nostru, a fost mai degrabã constructivã.

Aveți și un alt secret? Ce liant în afarã de buna înțelegere și polemicile cordiale ați folosit în acești 30 de ani?

Dr. Ștefan Jianu: Se poate rãspunde simplu: a fost iubirea dintre noi care a rezistat la toate încercãrile. Și a fost încrederea. Am avut mereu în strãfundul ființei noastre credința cã o sã reușim împreunã. Suntem și caractere asemãnãtoare, suntem loiali, ne pãstrãm direcția pe care am ales-o, onești cu noi înșine și cu ceilalți; în plus, credem în iubire. Acestea au fost lucrurile care au contat indiferent de discuțiile dintre noi, care probabil vor mai apãrea æi de acum încolo, dar vor fi discuții din înțelesurile și rezolvãrile cãrora vom construi mai departe. Tot împreunã.