Nimănui nu i se poate refuza dreptul de a fi frumos

Interviu cu doctor Dana Jianu, specialist chirurgie plastică-estetică

Doctorița Dana Jianu este o personalitate în lumea chirurgiei plastice și estetice. Participantă la numeroase congrese de specialitate în țară și străinătate, membră a Societății Naționale de Chirurgie Plastică și a Academiei Americane de Chirurgie Restaurativă și Estetică, domnia sa atrage atât prin profesionalism, cât și prin amabilitate, domnia sa atrage, atât prin profesionalism, cât și prin amabilitate, farmec, numeroși pacienți la cabinetul bucureștean “PROESTETICA”, unde lucrează în prezent.

– Doamnă doctor Jianu, v-aș întreba, întâi de toate, când a început chirurgia estetică să se afirme, pe plan internațional?

– Acest lucru s-a întâmplat cu multe decenii n urmă, dar un avânt mai mare a fost înregistrat în anii ‘60-70, când femeile au devenit tot mai preocupate să arate asemenea top-modelelor: foarte slabe, cu sânii mari și o față perfectă.

– De ce credeți că tocmai aceasta este imaginea femeii moderne?

– Există o apreciere subiectivă a omenirii, care evoluează de la un veac la altul și care, în zilele noastre, se suprapune peste o cerință impusă de viața modernă: să fii suplu, să te miști ușor și să arăți bine în oricare moment pentru ca să poți obține succese în viața de familie și profesională. Este indiscutabil că un om suplu, care nu are kilograme în plus, beneficiază de sănătate și de o viață socio-profesională mai bună decât cel care este obez .

 -Există, în prezent, un criteriu după care se clasifică operațiile estetice?

– Clasificări se fac multe dacă ne referim la chirurgia de înfrumusețare și întinerire ca parte a chirurgiei plastice. Practic aceasta se adresează modificării corpului uman și optimizării funcționalității lui din punct de vedere al părților mai de înveliș ale acestuia. Când spun asta mă refer la operațiile prin care se obține o scădere ponderală eliminându-se depozitele adipoase în exces. Ce putem reduce? Putem reduce kilogramele în plus, localizate la burtă, șolduri, coapse, sau alte mici adipozități, care deranjează, genunchi, bărbie etc. Putem reduce sânii prea voluminoși. Există, de asemenea, operații care vizează mărirea sânilor, a buzelor. Alte operații se adresează schimbării de formă, de exemplu forma nasului, a ochilor, a pleoapelor căzute și a urechilor.

– Și bărbații apelează la chirurgia estetică?

– Sigur că da. Și bărbații pot fi beneficiarii operațiilor de înfrumusețare și întinerire. Desigur, este o constatare generală că bărbații nu sunt atât de mult preocupați de frumusețe ca femeile, ei fiind interesați, în majoritatea cazurilor, de forma urechilor, a nasului, de existența cheliei și, eventual, de surplusul de kilograme de pe burtă.

– Referindu-ne la operația estetică propriu-zisă, oricare ar fi ea, vă întreb: cum este pregătit pacientul în acest scop?

– Este o uzanță a chirurgilor din întreaga lume ca toți pacienții, înainte de a suferi o intervenție chirurgicală, să fie bine informați în ceea ce privește operația, riscurile acesteia, posibilele complicații și evoluția în timp. Pacienții trebuie informați chiar și asupra riscurilor teoretice, pentru ca ei să știe bine la ce se expun și, fiind în cunoștință de cauză, să hotărască asupra oportunității operației. Există deci pregătirea psihologică, indispensabilă, pe lângă cea strict medicală – analize, tratament igieno-dietetic, eventuale tratamente medicamentoase.

– Riscurile nu trebuie, deci, ignorate.

– Nicidecum. Riscuri există în orice operație, chiar și în una estetică. Începând cu riscul unei anestezii generale, al unei infecții, al unui hematom, al cicatrizării vicioase și chiar cel privitor la nereușita operației. Negativă poate fi, în cazul introducerii unei substanțe străine în organism și intoleranța acestuia față de respectiva substanță. În timp, poate apărea și o disfuncționalitate a zonei operate. Toate acestea trebuie cunoscute de pacienți. Aceste riscuri se diminuează mult în cazul folosirii unor echipamente, instrumente, materiale chirurgicale înalt performante și, nu în ultimul rând, a unor “mâini specializate” și competente.

– Se discută mult despre operațiile cu implant de silicon la sâni. Mulți specialiști le apreciază ca nesănătoase. Care este părerea dvs.?

– Siliconul este o materie primă din care se fac o multitudine de proteze și împlante medicale. Există valve cardiace de silicon, proteze ortopedice, împlante pentru nas, urechi, mușchi. Practic, orice parte din organism care este în minus poate fi ameliorată cu o proteză din silicon, întrucât s-a dovedit că acesta este un material neutru, extrem de bine tolerat de către organism și care nu produce efecte negative. Dacă ne referim strict la implantele de silicon, aici discuția poate fi extinsă, în sensul că toate implantele mamare, indiferent de conținutul lor, au un înveliș din silicon, deci automat o parte a lor este făcută din acest material. Practic, la implantele actuale, riscul ca gelul de silicon din pungulița respectivă să migreze este minim. Până în prezent nu s-a demonstrat, în urma unor studii științifice serioase, că ar exista riscuri în implantarea de proteze cu silicon.

– Care sunt semnele lăsate de o astfel de operație?

– Acestea sunt mai multe, pozitive și negative. Cele pozitive sunt acelea că sânii se măresc și capătă, de cele mai multe ori, forma dorită de pacientă. Ca “semn” negativ, putem menționa cicatricea. După orice operație rămâne o cicatrice. Mai mare sau mai mică, ea există. Evoluția, asistată sau nu, a majorității cicatricelor constă în reducerea treptată a dimensiunilor lor – grație firelor chirurgicale folosite la operație – până la dispariția în timp, ele fiind, în general, “ascunse” în locuri, precum șanțul submamar, axilă, areola mamară. În final, ele devin greu observabile. Ca o curiozitate, există și tehnica de implantare de silicon prin ombilic.

– Cât durează internarea?

– Dacă operația decurge fără complicații și în condiții optime de spitalizare, aceasta durează 2 până la 5 zile.

– Să ne referim acum la intervențiile chirurgicale în urmă cărora țesutul gras din corp este eliminat. Există posibilitatea ca aceasta să se refacă după o anumită perioadă de timp?

– S-ar părea că există două tipuri de adipozități: mobile și fixe. Se admite că “aripioarele” de pe coapse sunt de natură constituțională, adică se moștenesc în familie sau se dobândesc în primul an de viață. Rezultă, deci, că nici o dietă și nici o serie de exerciții fizice nu pot să influențeze numărul celulelor adipoase din această parte a corpului și că singurul remediu este eliminarea lor printr-o metodă chirurgicală. Odată eliminate, ele nu se refac decât foarte greu, atunci când pacientul devine obez. Alte depozite, cum ar fi cele de pe burtă, sunt mai ușor de acumulat și de “dat jos”, deci aceste depozite vor fi cele care, deși scoase, au mai multe “șanse” de a fi refăcute, din cauza faptului că celula grăsoasă va crește mult în volum în aceste regiuni.

– Curele de slăbire drastice reprezintă totuși o soluție în lupta cu surplusul de grăsime?

– Pentru unii, da. Am avut pacienți care au slăbit 30, chiar și 50 de kilograme. Sigur, asta nu înseamnă că slăbirea trebuie să se producă într-un timp foarte scurt, ci încetul cu încetul, dând posibilitatea de a trece prin această cură fără ca ea să aibă un “răsunet” negativ prea mare. De obicei, unul din “rezultatele” unei cure drastice este reprezentat de un surplus inestetic de piele, care, la rândul său, trebuie operat; în plus, și după operație este necesară, câteodată, o auto-cenzură alimentară.

– Ați avut și aveți numeroase paciente. Au existat unele care au venit la dvs. cu anumite defecte fizice “închipuite”?

– Chirurgia plastică și estetică se înrudește foarte mult cu arta. De multe ori este foarte greu să tragi o linie de demarcație netă între ce este defect real și ce este defect supraevaluat, între estetic și inestetic. Există un foarte frumos proverb: “Frumusețea este în ochii aceluia care privește”. Ceea ce mie mi se poate părea frumos pentru o altă persoană este urât. Subiectivismul își pune prin excelență amprenta în judecarea formelor. Există totuși anumite standarde la care ne referim și pe care le luăm drept modele. Câteodată, o mică imperfecțiune poate avea consecințe psihologice extrem de nefericite în viața unei femei. Atunci, dată fiind complexitatea universului feminin, lucrurile trebuie foarte bine cântărite și înțelese, trebuie observat în ce măsură persoana respectivă simte că operația estetică îi este de un real ajutor. Poate fi însă și o dorință de moment, un capriciu, care, deși operat, poate să aducă insatisfacții atât medicului, cât și pacientului. Acest gen de “defecte-capricii” sunt foarte greu de corectat, întrucât ele se operează “jonglându-se” într-o marjă de siguranță extrem de îngustă. E imposibil să atingi idealul. Este mai ușor să faci din ceva mai puțin frumos ceva frumos, decât să faci un lucru perfect dintr-unul frumos.

– Ce sfat ați da tinerilor care doresc să slăbească?

– Ele (ei) trebuie să aibă în vedere mai mulți factori. Indiscutabil, dieta își are rolul său. Dacă la aceasta se adaugă mișcarea și sportul și nu se obține nici un rezultat, atunci consultarea unor medici specialiști endocrinologi, interniști și chirurgi esteticieni, se impune, în vederea depistării respectivului tip de obezitate și a posibilelor remedii.

– De câțiva ani au apărut și în România cabinete de chirurgie estetică. Spuneți-mi, vă rog, cum se prezintă lucrurile la nivel național.

– Și la noi a început să se contureze un statut al chirurgilor esteticieni, în sensul că există o societate națională de chirurgie estetică. Se încearcă reconsiderarea acestei ramuri a chirurgiei, deosebită prin scopurile pe care și le propune, mijloacele folosite și specializarea intensă, absolut obligatorie. Țin să menționez că această specialitate a fost și în parte continuă să fie privită cu destulă, dar nejustificată, neîncredere și, în același timp, cu desconsiderare, chiar și de către unii confrați de-ai noștri.

– Care credeți că este cauza unei astfel de atitudini ?

– Cred că ea își are originea în trecutul nostru imediat, de desconsiderare a personalității umane, în care chirurgia estetică era socotită o specialitate burgheză și frivolă. Lucrurile nu stau nici pe departe așa, deoarece se pare că ea vine în întâmpinarea unor dorințe umane, de afirmare plenară a personalității. Este o specialitate care se constituie într-un instrument de transpunere în realitate a celor mai intime gânduri și aspirații ale semenului nostru, cu scopul împlinirii depline a sufletului omenesc. Nimănui nu i se poate refuza dreptul de a fi frumos.

– Pentru cititorii noștri ar fi interesant de aflat câteva din prețurile pe care le practicați.

– Fără a intra prea mult în detalii, vă pot spune că în orice caz ceea ce pacientul plătește nu atinge nici pe departe valoarea pregătirii și efortului depus, și a echipamentului folosit. Există o diferență enormă între costurile din străinătate ale unor asemenea operații și cele de aici.

– În final am dori să știm părerea dvs. obiectivă: sunt româncele preocupate de frumusețea lor?

– Da. Româncele sunt femei frumoase și acest lucru nu îl spun pentru a da o tentă populistă interviului nostru, ci fiindcă este o constatare personală, dar și preluată de la unele persoane care ne-au vizitat țara. Româncele țin foarte mult la frumusețea și eleganța lor. Sigur că aceasta reprezintă și o chestiune care depine de civilizație, educație și nivel de trai și chiar de tradiție. Femeile din România sunt preocupate de felul în care arată și își doresc să arate și să se simtă mereu bine în propria piele. Găsesc că este un lucru minunat, de admirat și perfect posibil