Pygmalion feminin: Dr Dana Jianu & chirurgia estetică, ridicată la rangul de artă plastică

Am făcut în domeniul chirurgiei private românești un pionierat! (Dr. Jianu)

Am învățat de la marii chirurgi ai lumii

Niciodată nu e ușor să îți urmezi un vis

Dicționarele ne spun că estetica este știința care studiază arta și condițiile frumosului din natură și artă. Chirurgul estetician devine un adevărat artist plastic atunci când fiecare clipă de muncă adună în ea talent, pasiune, ani de pregătire.

Un astfel de artist este Dr. Dana Jianu, cea care a avut curajul ca, în 1997, să se „retragă” din sistemul de stat și să înființeze, împreună cu soțul său, „ProEstetica”, prima clinică de chirurgie estetică din România.

Cum ați devenit chirurg estetician?

Prin forța destinului și, sper, din vocație. La 6 ani visam să devin chirurg estetician. M-am născut la Vama, în Bucovina și din copilărie îmi plăcea să îngrijesc animalele bolnave din curte, să le alin suferința. Natura te învață să fii mai generos, mai aproape de Dumnezeu. Tot din fragedă pruncie am învățat să nu mă tem de microbi sau de boală. Tatăl meu era medic și a fost, pentru mine, un model. Dar, înainte de ‘89, visul de a deveni chirurg estetician era aproape imposibil. Studentă la Medicină fiind, știam că există chirurgie plastică în (școala prof. Agripa Ionescu). Chirurgia estetică exista, dar era tributară genului de operații ce se puteau face în timpul comunismului (lifting facial, corecții de nas, de urechi, de pleoape, reducție și ridicări de sâni). Lipoaspirația și chirurgia siluetei sau implantele mamare au pătruns în România mult după ‘90. Deci, trebuia să învăț în străinătate. Am avut șansa să întâlnesc un om minunat, pe dr. Valeriu Popescu, cetățean german de origine română, chirurg eminent al unei clinici particulare din Hamburg. Acolo „m-am pus la punct“ cu tehnicile de chirurgie estetică, așa cum se faceau ele la un înalt nivel în străinătate. Pregătirea mea a însemnat apoi Italia, SUA, Franța. Am învățat direct de la marii chirurgi plasticieni ai lumii. Apoi am venit în țară și, la 30 și ceva de ani, am plecat din sistemul de stat, pentru a mă dedica în totalitate clinicii înființate de soțul meu și de mine. Un act de curaj!

Nu aș fi fost la fel de puternică dacă nu aș fi avut alături familia, prietenii și pacienții mei dragi, care are au crezut, cu adevărat, în mine. Împreună cu soțul meu și cu echipa din clinică am făcut, în domeniul chirurgiei din România, un pionierat, iar pionieratele nu sunt ușoare!

Clinica dvs. „aduce” mai mult a galerie de artă!

Asta am și urmărit. Este nevoie de igienă și rigoare extreme, obligatorii pentru actul medical, dar pacientul nu trebuie să se simtă agresat de ceea ce poate fi definită drept „atmosferă de spital*. Avem aici lucrări originale ale unor mari artiști plastici: Cela Neamțu, Lisandru Neamțu, Nae Moldoveanu. Acesta din urmă a realizat vitraliul „Adam și Eva* și pentru „creionarea” umbrelor, a folosit acul de seringă! Clinica noastră este o împletire a artei cu însănătoșirea.

Despre familie ce ne spuneți?

Am un băiat, Călin Ștefan. Are 16 ani și este elev la Colegiul „Sf. Sava*. De multe ori îmi reproșez faptul că nu i-am dedicat mai mult timp, dar asta-i soarta medicului. Soțul meu este tot chirurg, deci „vorbim aceeași limbă*, dar Călin are nevoie de noi și, chiar dacă nu ne reproșează că nu petrecem mai mult timp împreună, copilul din el se revoltă uneori.

Nu s-a molipsit, de la dvs., de pasiunea pentru medicină?

Ba da. S-a molipsit de mic, de când urmărea, împreună cu noi, acasă, casetele cu operații. El este genul de copil care, dacă are o problemă de sănătate, nu vrea pastile, ci vrea să se opereze: „De ce să ne mai chinuim cu tratamentul? Să mă operez direct!* Revenind la relația părinți-copii, trebuie să spun că în cele mai multe cazuri, unul dintre părinți trebuie să a- leagă între o meserie extrem de solicitantă și creșterea copilului. Ambele, mai greu!

Ați spus că, în copilărie, iubeați animalele…

Le iubesc, firește, și acum. Am un Ciobănesc german, Xena și un Golden Retriever, Pimm’s. „Pimm’s* este numele unei băuturi englezești, savurată de aristocrați, pasionați jucători de golf. Deși foarte bună, astăzi a devenit ușor „desuetă”. Se prepară din vermut de plante (1/3) și apă tonică (2/3), la care se adaugă două-trei rondele de castravete crud, căpșuni, mentă, o jumătate de felie de lămâie sau de portocală. E o băutură tonică despre care am aflat cu ocazia unui congres desfășurat în Anglia, iar barmanul căruia i-am comandat-o a fost foarte încântat că niște străini cer o băutură atât de „british*.În acea perioadă știam că urmează să avem în familie un Golden și, astfel, i-am ales numele, care i se potrivește perfect. Pimm’s și Xena se adoră!

Sunteți chirurg estetician. V-ați îndeplinit visul din copilărie!

Da, însă nu a fost ușor. De fapt, niciodată nu e ușor să îți urmezi un vis. Asta presupune tenacitate, dar mai ales credința în visul tău.